CONTRAFACEREA este reglementata drept o infractiune si este pedepsita de legea penala, constand in fabricarea si/sau punerea pe piata a unui produs ori serviciu care incala un drept de proprietate industriala (marca inregistrata, desen ori model, brevet de inventie, nume comercial).

Incalcarea unui drept de proprietate industriala se poate realiza in practica prin nenumarate mijloce, pornind de la productia ori comercializarea unui simplu produs care poarta o marca inregistrata sau un ult semn similar; productia ori punerea pe piata a unui produs care inglobeaza un desen ori model industrial; care foloseste beneficiile unei inventii, etc.

Problema contrafacerii constituie o amenintare reala la adresa comertului, a dezvoltarii economiei, a sanatatii si sigurantei consumatorilor si, in contextul actual, este principala directie catre care se reorienteaza crima organizata, avand in vedere aspectul ca pedepsele la care se expun sunt inferioare celor pentru infractiunile savarsite de regula de gruparile de crima organizata, insa profiturile sunt similare celor din zona traficului de droguri si de persoane.

Actiunile de combatere a importurilor, distributiei si comertului cu bunuri contrafacute, desfasurate la nivel national, ar trebui sa constituie o prioritate, natura transnationala a acestei probleme necesita o abordare la toate nivelurile zonelor publice cu atributiuni in domeniu cat si a celor private, titulari ai drepturilor de proprietate industriala, in paralel cu dezvoltarea standardelor si a programelor nationale si internationale, la care Romania este parte, cunoscut fiind faptul ca promovarea si protejarea drepturilor de proprietate industriala reprezinta un element cheie al stabilitatii economice.

In contextul actual, asa cum precizeaza prof. univ. dr. Răducanu Ileana (Academia de Studii Economice, Bucureşti), contrafacerea mărfurilor industriale prezintă o particularitate deosebită faţă de cea realizată până acum. Aceasta se manifestă prin coexistenţa mai multor tipuri de contrafacere a unui produs în funcţie de calitatea execuţiei acesteia şi anume: contrafacerea artizanală, contrafacere de proastă calitate şi contrafacere de înaltă performanţă.

Contrafacerea artizanală, tradiţională se bazează pe îndemânarea unui specialist în producerea de falsuri. Acest tip de contrafacere este întâlnit de regulă în domeniul artelor, antichităţilor ş.a. Falsificatorul posedă alături de specialitatea sa şi alte tehnici cu ajutorul cărora creează o reproducere precisă cu o aură de vechime (patină). Uneori reuşesc să transforme ccreaţii deteriorate sau obiecte de artă obişnuite în opere perfect reproduse dând impresia de autentic.

Contrafacerea de slabă calitate foloseşte materii prime, materiale şi tehnologii mai puţin valoroase. Această formă de contrafacere este cea mai comună, cea mai întâlnită şi se referă la aproape toate grupele şi subgrupele de mărfuri industriale. Acest tip de contrafacere foloseşte tehnici care nu necesită o prea mare îndemânare dar implică o   finanţare consideerabilă şi abilităţi organizaţionale deoarece depinde de nivelul economiei la scară mondiaă. Falsificatorii operează adesea la nivel internaţional şi pot produce sau cumpăra componente din multe ţări, pot să le asambleze, ambaleze şi eticheteze în altă ţară şi totuşi să le vândă în cu totul alte ţări.

Tehnici care abordează acest tip de falsificare implică copierea corectă cu ajutorul unor dispozitive de copiat foarte ieftine, pentru care nivelul de îndemânare necesar este minim. Astfel de domenii includ copierea unor programe de calculator şi a unor casete audio neprotejate. Deşi mediul respectiv poate fi considerat ca fiind falsificare de înaltă performanţă, tehnologia a venit în sprijinul falsificatorului prin faptul că i-a furniza acestuia instrumentele necesare pentru a face copiile.

 Dispozitivele de copiere color avansate reprezintă un alt exemplu major de tehnologie nouă care a fost utilizată de către falsificatori pentru a produce acte justificative, bancnote şi o serie întreagă de alte documente de valoare. Dispozitivele de scanat, de imprimat şi computerele ieftine sunt de semenea folosite de către o generaţie nouă de falsificatori amatori pentru a realiza copii cât mai aproape de cele originale după documentele de valoare.

Contrafacerea de înaltă performanţă necesită, în general, abilităţi consideerabile pentru a realiza produse foarte apropiate cu originalul. Putem da exemple de falsificări de produse electronice cum ar fi circuite imprimate care conţin software pentru jocuri pe computer. Tehnicile implică stimularea plăcuţei originale prin analizarea componentelor şi încercarea de a creea acelaşi rezultat folosind alte componente. Alte produse care au fost atacate de falsificatorii de înaltă performanţă sunt: valuta, cărţile de credit, cartelele telefonice, decodoarele pentru sateliţi, produsele farmaceutice etc.

În condiţiile vieţii economice moderne a noului mileniu, contrafacerea mărfurilor industriale cunoaşte o situaţie înfloritoare, fără precedent datorită unor numeroşi factori, sistematizaţi în׃ factori fizico-geografici, tehnici, economici, socio-economici şi politici (fig.1). Aceşti factori generali se intercondiţionează cu un număr mare de factori specifici fiecărei grupe având în vedere gradul înalt de tehnicitate al acestora.

Factorii generali fizico-geografici sunt legaţi de zona sau regiunea în care este situată o ţară şi de ţările vecine. În cadrul unei ţări prezintă importanţă regiunea şi localitatea societăţii comerciale, respectiv denumirea de origine. Înregistrarea unei denumiri de origine trebuie să respecte anumite prevederi de protecţie conform Legii nr. 84/1998 pentru a nu induce în eroare pe consumator cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului. Factorii tehnici au rolul cel mai important în amploarea fenomenului contrafacerii deoarece progresul tehnic şi ştiinţific din toate domeniile de activitate favorizează realizarea de matrii prime noi, de sinteză sau înlocuitori care imită foarte bine produsele naturale şi care cu greu pot fi identificaţi de consumatori şi uneori chiar de specialişti.

De asemenea perfecţionarea tehnicilor de realizare a contrafacerii conduce la posibilităţi reduse de depistare a acestuia. Consumatorul îşi dă seama că produsul este contrafăcut în special după preţul redus. Metodele cele mai concludente de depistare a falsului sunt metodele fizico-chimice de laborator însă acestea necesită aparatură modernă, sofisticată, foarte scumpă, specialişti în domeniu şi uneori analize de durată îndelungată. Aceasta se aplică la obiecte de artă, de lux, cosmetice,detergenţi ş.a. .

Factorii economici constituie o grupă importantă de factori deparece sunt legaţi de preţuri şi de venituri. Întrucât producători, comercianţi, distribuitori doresc un profit cât mai mare prin comercializarea unor produse contrafăcute sau folosirea unor ambalaje ale unor firme de prestigiu pentru mărfuri neconforme sau periculoase.

• Impactul contrafacerii

Pierderile datorate contrafacerii nu afecteaza doar mediul industrial, producatorii produselor originale, fenomenul in sine implica si costuri sociale importante. Consumatorii sunt ultimele victime ale concurentei neloiale si a contrafacerii. Statele pierd importante sume de bani reprezentand taxe neincasate si deasemenea costuri ridicate pentru protejarea drepturilor de proprietate industriala. Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionam si faptul ca fenomenul contrafacerii se afla in stransa legatura cu celelalte activitati infractionale, cum ar fi traficul de droguri, spalare de bani sau terorism.

In sfera mediului de afaceri, contrafacererile isi fac simtita prezenta in special, dar nu limitativ in:

• pierderi materiale si costuri suplimentare pentru titularii drepturilor de proprietate indistriala;
• costuri pentru tarile in care se savarsesc aceste fapte;
• prejudicii pentru tarile in care se comercializeaza bunurile contrafacute;
• pierderi pentru consumatorii bunurilor contrafacute.

1.Titularii drepturilor de proprietate industriala sunt in primul rand cei mai expusi fenomenului contrafacerii. Astfel, investitiile majore pentru inregistrarea si promovarea propriilor produse sau servicii, protejate de drepturile de proprietate industriala, nu vor avea rezultatele scontate datorita scaderilor directe a vanzarilor, produsele originale aflandu-se in concurenta directa cu cele contracute. Cele din urma, mult mai ieftine dar de o calitate indoielnica vor fi comercializate catre publicul consumator, care va considera, fara just temei ca au achizitionat un produs original.

Consumatorii, nemultumiti de calitatea produsului contrafacut dar asociat cu cel original, isi vor pierde increderea in produsele si serviciile titularului de drept, pe viitor reorientandu-se catre alt producator.

Astfel, titularii drepturilor de proprietate industriala ale caror produse au fost contrafacute, pentru a-si apara renumele acestora si a contracara fenomenul si urmarile contrafacerii, vor efectua cheltuieli suplimentare protejarii drepturilor de proprietate industriala. Acest este si cauza pentru care, marii titulari de drepturi industriale stabilesc la inceputul exercitiilor financiare, bugete speciale protejarii acestora, asa numitul “enforcement”.

2. Statele cunoscute ca avand un grad ridicat al nivelului contrafacerilor, vor fi evitate de catre marii titulari de drepturi de proprietate industriala, in sensul ca acestia din urma nu vor efectua investitii in producerea si promovarea propriilor produse. O consecinta directa va fi aceea a reducerii taxelor si impozitelor colectate de aceste state, iar ca efect indirect vor fi afectate prin reducerea numarului locurilor de munca, a niveluluii de trai precum si a nivelului general de dezvoltare.

Nu vom putea vorbi niciodata de beneficiile rezultate prin producerea de bunuri contrafacute, respectiv de crearea de noi locuri de munca sau de cresterea taxelor si a impozitelor datorate statelor unde isi produc efectele, deoarece este cunoscut faptul ca persoanele folosite la producerea bunurilor contrafacute nu au incheiate forme legale de munca, drepturile salariale se situeaza mult sub un nivel decent iar produsele respective sunt fabricate prin acte de evaziune fiscala si exportate ilegal in alte state.

3. Statele in care se comercializeaza bunurile contrafacute se confrunta cu probleme similare.: scaderea locurilor de munca, reducerea taxelor si a impozitelor incasate, cresterea deficitului bugetar, etc. Adesea retelele de comercializare a bunurilor contrafacute sunt insotite de acte de coruptie, sau alte infractiuni specifice crimei organizate.

Toate aceste efecte negative vor avea ca rezultat si cresterea cheltuielilor cu fortele de politie, instante de judecata, penitenciare, autoritati vamale, etc.

4. In cele din urma, insa nu in ultimul rand, consumatorii finali ai bunurilor contrafacute vor suporta propriile costuri, sau vor risca vatamarea sanatatii si integritatii corporale, sau chiar viata, daca ne gandim ca adesea sunt contrafacute produse folosite in domeniul farmaceutic, medical, aviatie sau in celelalte tipuri de transporuri.

In concluzie, fenomenul contrafacerii are un impact direct asupra titularilor de drepturi de proprietate industriala, in special asupra celor notorii, drepturi care sunt cel mai adesea incalcate, pentru care au fost cheltuite cele mai importante sume de bani.

In mod firesc, interesul unui astfel de titular de drepturi, care a realizat investitii imense in inregistrarea, promovarea si protejarea acestora, este acela de a-si regasi aceste investitii in cifra de afaceri, dar actul contrafacerii nu face altceva decat sa deturneze aceste fonduri in folosul personal al persoanelor care savarsesc acest gen de fapte penale.

• Strategiile Anticontrafacere

Pe fondul cresterii contrafacerilor, titularii drepturilor de proprietate industriala au un rol insemnat in contracararea acestui fenomen. Daca privim realist aceasta problema, constientizam faptul ca fenomenul in sine nu va putea fi eradicat, insa mediul industrial are in perspectiva propriile strategii pentru diminuarea pe cat posibil a efectectelor nocive.

Strategiile nu pot fi eficiente decat daca sunt corelate cu piata, a carei caracteristica principala in contextul actual este globalizarea, deci doar acele strategii pe termen lung, cu cooptarea tuturor factorilor implicati si la nilvel international, vor avea cele mai bune rezultate.

Din 1 Ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, spatiul comercial denumit anterior “piata interna” si-a pierdut treptat din insemnatate, datorita caracteristicii acesteia de a fi limitata de granitele interne ale tarii, granite care in acest context practic nu mai exista. In prezent, locul pietei interne a fost luat de cel comunitar, care la randul sau este foarte descis si interferat cu piata globala.

Din acest motiv, titularii drepturilor de proprietate industriala cu protectie si in tara noastra se subscriu strategiilor anticoncurantiale internationale, din care amintim:

• autoevaluarea propriilor sisteme, anlizarea factorilor care favorizeaza contrafacerea propriilor produse, asa numita strategie de tip “due diligence”;
• crearea propriilor tehnologii anticontrafacere;
• Parteneriatele public-privat, implicarea in educarea consumatorului, loializarea publicului tinta, etc.

• Strategia de tip “due diligence”

Prin analizarea propriilor sisteme de productie, autoevaluarea angajatilor, identificarea propriilor masuri anticontrafacere, titularii drepturilor de proprietate industriala se asigura ca au fost luate toate masurile rezonabile pentru a evita contrafacerea propriilor produse sau servicii.

In aceasta etapa sunt analizate cu atentie si sunt autoevaluate propriile sisteme de securitate, pentru a se evita scurgerea de informatii referitoare la procesele de productie, ingrediente, materiale, etc., catre concurenta.

Din ansamblul procedurilor denumite generic “due diligence”, reprezentate de masuri concrete menite sa contracareze sau sa reduca efectele negative ale contrafacerii propriilor produse/servicii, amintim: folosirea unor retete/tehnologii/procedee de fabricare complexe, greu de reprodus, folosirea unor materiale noi sau care nu se regasesc in piata, folosirea unor tehnici de productie care nu pot fi realizate decat cu echipamente scumpe sau cu investitii majore, realizarea de traininguri pentru angajati, fidelizarea acestora pentru a transmite secretele industriale catre terti, certificarea calitatii propriilor produse, etc. Toate aceste masuri interne au rolul de a asigura propriilor produse o calitate si durabilitate superioara, necesare castigarii increderii consumatorilor si totodata reducerii riscului contrafacerii.

• Tehnologiile anticontrafacere.

Mai multe tehnologii, precum hologramele, cardurile inteligente, cerneluri si elemente de siguranta speciale, etc. pot fi folisitoare pentru a identifica autenticitatea propriilor produse. Aceste “dispozitive” pot varia considerabil in functie de cat sunt de sofisticate sau de pret.

Caracteristicile principale ale acestor dispozitive sunt legate de costul relativ redus, compatibile cu tehnica producatorilor si distribuitorilor si nu in ultimul rand, durabile. Un aspect negativ al folosirii acestor dispozitive este acela ca este limitata in timp, cunoscuta fiind inventivitatea infractorilor.

Aceste dispozitive variaza de la simple imprimeuri de valoare redusa, la tehnologii complexe optice, biotehnologice, chimice sau electronice, determinate de natura produsului pe care sunt aplicate. Deasemenea se folosesc si combinatii ale acestor dispozitive pentru a avea un efect garantat, dispozitive care sunt fie “la vedere” fie “ascunse”.

1. Dispozitivele optice implica folosirea luminii si a proprietatilor acesteia. Dintrea acestea amintim hologramele, care sunt dispozitive des intalnite, realizate prin inregistrarea pe o suprafata plana a amprentei unei raze laser, care la “citire” evidentiaza o proiectie a unei imagini bi- sau tridimensionale, recunoscuta drept autentica. Folosirea hologramelor se datoreaza caracteristicilor acestora de a avea un impact vizual puternic, greu de reprodus, sau care poate fi reprodus insa cu echipamente sofisticate, scumpe.
2. Dispozitivele electronice sunt deasemenea de mai multe feluri. Dintre acestea benzile magnetice (intalnite deseori pe carduri sau cartele), sunt cele mai raspandite. Caracteristica principala rezida in faptul ca pot stoca importante cantitati de informatii, codificate, care pot fi “citite” cu scanerul. Cardurile “inteligente” sunt alte dispozitive intalnite, fiind foarte eficiente intrucat inglobeaza un “cip” electronic echivalent cu o memorie electronica de mici dimensiuni care permite inregistrarea si redarea informatiilor, cu diferite grade de securizare.
3. Dispozitivele care folosesc diferite biotehnologii, sunt cele mai sofisticate si scumpe instrumente, fiind bazate pe evidentierea caracteristicilor unice ale proteinelor biologice, precum enzimele, ADN. Aceste dispozitive identifica si exploateaza structura moleculara a diferitelor compozitii chimice, si au calitatea de a inregistra anumite reactii chimice, unice. Acest fapt a dus la folosirea lor pe o scare din ce in ce mai larga. In acest sens mentionam acle “TEST KIT”-uri, capabile de a detecta anumite substante sau compusi chimici. Totodata mentionam si “marker”-ele folosite in identificarea unor anumite tipuri de documente, cum ar fi facturile sau chitantele fiscale.
4. Dispozitivele chimice. Mentionam in aceasta categorie cernelurile care reactioneaza la lumina sau la caldura. Aceste dispozitive aplicate pe ambalajele produselor priginale, pot fi “citite” expunand produsul anumitor tipuri de lumina sau la caldura. Deasemenea mentionam cernelurile invizibile dar care expuse unor scanere speciale evidentiaza informatiile continute.

• Cresterea gradului de educare a consumatorului.

O alta strategie, demna de luat in seama in lupta impotriva contrafacerii este si aceea a educarii consumatorului. Strategia in sine, realizabila tot intr-un cadrul parteneriatului public-privat, are drept scop constientizarea publicului consumator asupra riscurilor la care se expune in momentul achizitionari unor bunuri contrafacute, la efectele dezastruoase atat asupra statului cat si asupra sanatatii sau a integritatii personale.